O fată anonymă

Acum ceva timp am avut parte de o experienţă şi am luat decizia să scriu un articol despre "testarea", capacităţii partenerului/partenerei, de a rămâne într-o relaţie. Este foarte bine să aflăm cum este persoana pe care o dorim lângă noi, adică comportament, că ăsta este singurul care cu adevărat contează, dar când "testarea" devine o obijnuinţă, ce se întâmplă? Acest "scut", să îl numim aşa îşi are rădăcini în trecutul nostru. Spun asta, deoarece toate experienţele noastre din trecut ne influenţează comportamentul nostru din prezent. Cred că după numeroase eşecuri este şi normal să nu îţi mai dai încrederea, inima şi tot ce ai mai frumos unei persoane fără a fi sigur că aceasta este cea potrivită. Este normală o astfel de atitudine, dar ce te faci când persoana de lângă tine se satură să fie testată? Persoanele, nu sunt obiecte să fie supuse la "teste" de funcţionare, iar asta doare foarte tare, dar trebuie să înţelegem că noi cei de astăzi